Tuesday, November 27, 2007

Despre casatorie...

Din Codurile şi Procedurile despre Relaţii Intime şi Personale ale Statutului Marital întru Marea Sanctitate Spiritualã a acestei Binecuvântate Comuniuni şi intru Gloria lui Dumnezeu
de Ruth Smythers, mult iubita soţie a Reverendului L.D. Smythers, Pastor al Bisericii Metodiste din Arcadia, Confederaţia Regionala de Est

  • Publicatã în anul Domnului 1894, Ziarul Ghid de Spiritualitate

Pentru gingaşa tânarã femeie care a beneficiat de o bunã educaţie în Legile Domnului, ziua nunţii este, în mod ironic, atât cea mai fericitã cât şi cea mai terifiantã zi din viaţa ei. Pe de o parte este nunta în sine, în care mireasa este atracţia centralã într-o frumoasã şi inspiratã ceremonie, simbolizând triumful ei în a-şi asigura un bãrbat care sã îi îndeplineascã toate nevoile pentru tot restul vieţii.

Pe de altã parte este noaptea nunţii, în cursul cãreia mireasa trebuie sã plãtescã tributul, ca sã spunem aşa, înfruntând pentru prima oarã teribila experienţã a sexului. In acest punct, dragi cititoare, lãsaţi-mã sã exprim un adevãr şocant. Existã câteva tinere femei care aşteapta noaptea nunţii cu plãcere şi curiozitate! Feriţi-vã de o asemenea atitudine! Un soţ egoist şi senzual ar putea uşor sã profite de o astfel de mireasã. Trebuie sã nu uitaţi niciodatã una dintre cele mai importante reguli ale Bisericii în ceea ce priveşte Cãsãtoria: DÃRUIEŞTE PUŢIN, DÃRUIEŞTE RAR, ŞI MAI PRESUS DE ORICE, DÃRUIEŞTE CU ZGÂRCENIE. Altfel, ceea ce ar fi o casatorie normala s-ar transforma intr-o orgie a destrabalarii sexuale.

Pe de alta parte, teroarea miresei nu trebuie sã fie extremã. Deşi sexul esteîn cel mai bun caz revoltãtor şi, în cel mai rãu caz, dureros, trebuie îndurat, şi aşa a fost de la începuturile timpului, deoarece este compensat de construirea unei relaţii monogame şi de copiii rezultaţi din aceasta.

Este inutil, în majoritatea cazurilor, ca mireasa sã încerce sã refuze o iniţiativã sexualã din partea mirelui. In timp ce bãrbatul ideal s-ar apropia de soţia sa doar la cererea acesteia şi doar în scopul procreãrii, asemenea nobilitate şi lipsa de egoism nu poate fi aşteptatã din partea bãrbaţilor obişnuiti. Majoritatea bãrbaţilor va cere sã i se ofere sex aproape în fiecare zi. Mireasa înţeleaptã va permite maxim douã scurte experienţe sexuale sãptãmânal, în timpul primelor luni de dupã cãsãtorie.

Apoi, odatã cu trecerea vremii, va trebui sã facã orice efort pentru a reduce aceastã frecvenţã. Sã te prefaci cã eşti bolnavã, somnolentã, durerile de cap sunt printre cele mai bune prietene ale nevestei în aceastã problemã. Argumentele, certurile, muştruluielile şi cicalelile s-au dovedit de asemenea a fi foarte eficiente, dacã sunt folosite seara târziu, cam cu o orã înainte de momentul în care soţul ar putea începe procesul de seducţie. Soţiile isteţe sunt mereu în alertã, cãutând noi, şi din ce în ce mai bune, metode de a refuza şi descuraja pornirile amoroase ale soţului. O soţie bunã trebuie sã ajungã sã reducã contactele sexuale la unul pe sãptãmâna înainte de încheierea primului an de cãsãtorie şi la unul pe lunã pânã la sfârşitul celui de-al cincilea an.

Pânã la a zecea aniversare, multe soţii au reuşit sã încheie perioada de a purta în pântece copii şi au atins cel mai înalt ţel, acela de a stopa definitiv contactele sexuale cu soţul lor. Dupã atât timp petrecut alãturi de soţ, deja poate sã se bazeze pe dragostea copiilor şi pe presiunile sociale pentru a-l ţine acasã.

Precum trebuie sã fie mereu atentã sã ţina cât mai jos posibil nivelul contactelor sexuale, mireasa înţeleaptã va fi cel putin la fel de atenta şi cu limitarea modului şi gradului de desfãşurare a actului sexual. Majoritatea bãrbaţilor au de la naturã o înclinaţie spre perversiune, iar dacã li se oferã cea mai micã şansã vã vor angaja într-o mare varietate de practici mai mult decat revoltãtoare. Aceste practici înclud printre altele: practicarea actului normal în pozitii anormale, atingerea corpului femeii cu buzele şi limba, oferirea corpului lor gol pentru a fi explorat cu buzele sau limba de cãtre soţie. Nuditatea, discuţiile despre sex, citirea unor povestiri despre sex, admirarea unor fotografii sau desene cu sugestii sexuale fac parte din obiceiurile adoptate rapid de bãrbaţi dacã soţiile le permit. O mireasã înţeleaptã îşi va face un ţel din a nu îi permite niciodata soţului sã îi vadã corpul descoperit şi din a nu îl lãsa nici pe el sa se descopere în faţa ei.

Sexul, atunci când nu poate fi prevenit, va fi practicat doar în intuneric total. Multe femei au gãsit util sã doarma îmbrãcate noaptea: ele purtând cãmãşi lungi din bumbac, iar ei pijamale. Acestea trebuiesc îmbrãcate în camere separate şi nu trebuiesc îndepãrtate în timpul actului sexual. Astfel, doar o minimã parte din piele este expusã.

Odatã ce şi-a pus cãmaşa şi a stins toate luminile din camerã, mireasa trebuie sã se întindã tãcutã în pat şi sã aştepte sosirea mirelui. Când acesta intrã în odaie, bâjbâind prin întuneric, femeia nu trebuie sã scoatã niciun sunet pentru a-l ghida în direcţia ei, deoarece ar putea fi considerat un semn de încurajare. Trebuie sã îl lase sã se chinuie şi sã spere cã se va împiedica şi se va rãni usor, bun pretext pentru a-i refuza accesul la favorurile ei sexuale.

In momentul în care soţul ajunge lânga ea, mireasa trebuie sã stea perfect nemişcatã. Mişcarea corpului ar putea fi interpretatã ca excitatie sexualã de cãtre soţul optimist. Dacã încearca sã o sãrute pe buze, soţia trebuie sã întoarcã uşor capul, astfel încât sãrutul sã fie pe obraz. Dacã încearcã sã îi sãrute palmele, va trebui sã strângã pumnii. Dacã încearcã sã îi ridice cãmaşa şi sã o sãrute în orice alt loc, ea trebuie sã îşi tragã rapid cãmaşa la loc, sã sarã din pat şi sã pretindã cã trebuie sã mearga urgent la toaletã. Aceste acţiuni îi vor tempera
dorinţa de a o sãruta în locuri interzise.

Dacã soţul încearcã sã îşi seduca soţia cu discuţii lascive, aceasta îşi va aminti instant o întrebare trivialã, non-sexualã, pe care sã i-o adreseze. Imediat ce el rãspunde, mireasa trebuie sã continue aceasta discuţie, indiferent cât de frivolã poate pãrea în acel moment. Intr-un final, soţul va înţelege cã dacã doreşte sã întreţinã raporturi sexuale cu femeia sa, acestea vor trebui desfãşurate fãrã alte înflorituri amoroase.

Nevasta înţeleaptã îi va permite soţului sã îi ridice cãmaşa nu mai sus de talie, în timp ce el işi va desface doar partea din faţã a pijamalei, pentru realizarea conectarii. In timp ce el pufaie şi gâfâie, ea va rãmâne perfect tãcutã sau va purta comversaţii plictisitoare despre treburile casnice. Mai presus de orice, soţia va rãmâne perfect nemişcatã şi, sub niciun motiv, nu va ofta sau geme în timpul actului sexual.

Imediat ce soţul a încheiat treaba, soţia va începe sã se plângã de diferite probleme ce vor trebui rezolvate de cãtre soţ. Mulţi bãrbaţi simt o plãcere sexualã majorã în a se relaxa dupa comuniunea cu femeia lor, astfel încât soţia trebuie sã se asigure cã nu îi oferã nicio secundã de pace în aceastã perioadã, de care el sã se poatã bucura. Altfel, bãrbatul ar putea fi încurajat sã încerce din nou în curând.

Un factor pentru care mireasa trebuie sã fie recunoscatoare este faptul cã familia soţului, şcoala, biserica şi cadrul social au lucrat împreuna de-a lungul vieţii acestuia pentru a însãmânţa în el un profund sentiment de vinovãţie şi ruşine în ceea ce priveşte sentimentele sale sexuale. Femeia înţeleaptã va profita de acest avantaj şi îşi va urmãri ţelul sãu de a
limita iniţial aceste porniri bãrbãteşti, iar apoi de a anihila total dorinţele soţului de a se exprima sexual.



Thursday, November 8, 2007

Beuty and the Beast

Expo colectiva S.A.L.T Pub

Si am avut expozitie..
Stiam de ea de ceva timp, da de-abia cu 2 zile inainte mi-am dat seama ca chiar se face si am inceput agitatia... Telefoane, intrebari, probleme.... "Ce poze sa pun? Unde le printez? Unde draq gasesc carton negru? duminica..." si tot asa...
Sambata plec cu Elena sa le printam.... Ne-am invartit de nebune pe mosilor, cu o mica oprire la Meli Melo (deh, femeile... da mi-am luat o palarie suuuperba), nu gasim unde sa le facem 30x45, pana la urma ne zice Cristi unde. Ajungem la laborator, incepe chinu.. Eu le aveam selectate, da Elena era un pic nehotarata. In sfarsit, le alegem, dam lu nenea.. si.... asteptam... Eu un pic nervoasa..Nu stiam cum or sa fie pe hartie... In sfarsit, sunt gata.. Uffff.. hai ca sunt bine... Acum incepe marea problema... Unde draq gasesc eu carton negru? Mare? Sambata, la 5? Grrr....
Caut, logic nu gasesc.. O las pe duminica. Duminica.. la fel... Iar grrrr.. O las pe luni..
Luni, pe la 3, dupa o fuga de la locu de munca (cu acordul sefei) ajung la SALT, cu tot cu cartonu negru (am lasat toate magazinele din zona fara :D ) si incep cu Marius sa ne organizam.... Un moment de panica pe amandoi cand ne uitam la teancu de poze, la teancu de cartoane si la peretii goi... Dar ne descurcam noi, logic! Dupa putin timp ne vine si ajutoaru (Mihnea), trece si Mirela o fuga... (ea a fost suportu nostru pt banda dublu adeziva.... si-a cam epilat buricul degetelor :D )
Pe la 6 erau toate puse pe pereti, aranjate frumos... Asteptau sa fie admirate... Am inceput si noi sa ne relaxam, ca deh, meritam... Adica am trecut de la cafeaua din timpul muncii de aranjat la o bere.. :D
Ma bucur ca am facut expo asta, ca ne-am mai strans asa multi colegii... Mi-era dor de voi toti.... Si de-abia astept sa ne vedem maine seara (joi, 8.11) sa mai stam de povesti..

adresa S.A.L.T Pub: http://www.saltpub.ro/atmosfera.asp

Sunday, October 7, 2007

Din Bulgaria...

Azi am fost cu niste prieteni in Bulgaria, la o plimbare... Stateam si ma gandeam.... Mai repede ajungi in Bulgaria, decat sa traversezi orasul intr-o zi de luni, in drum spre munca....

Oricum, a fost chiar frumos, m-am simtit tare bine, am papat bine, ne-am plimbat... Singura problema a fost ca a cam plouat si a fost nitzel cam frig pt hanoracu meu....

























Saturday, October 6, 2007

IRIS partea 2

Ce imi pare rau e ca nu am avut aparatu foto la mine, ca sa fac poze cum trebuie.... A fost prea pe fuga hotararea de concert....

Asta de mai jos e de pe youtube, filmat de cineva care a venit pregatit (nu ca mine)

IRIS eterna, IRIS maestra...

Aseara am fost la concert IRIS... De vre-o 2 saptamani tot zic ca ma duc, da ba era da, ba era nu.... Cert e ca s-a hotarat mersu la concert pe la 7 seara. Concertu incepea la 7.30. Eu in oras, in centru, primesc un telefon de hai, eu hai... da fuga la metrou, si dupaia incearca sa dai fuga spre baneasa. Si incercare ramane, ca cam totul era blocat. Toti mergeau spre IRIS.. Lasam masina undeva pe stanga, dupa putin mers pe contrasens si intat pe o strada cu interzis , si o luam pe jos. Am uitat sa mentionez, noi eram INAINTE de podu baneasa. Concertu a fost la aeroportu baneasa. Asa ca am luat-o noi catinel spre aeroport, cu cate o bere in mana(apropae toti :P) si cu mult chef de mistouri. Prin dreptu la romaero, deja ma simteam ca la o greva, gen marsaluire pe strazi. Dupa chinuri si suferinte, ajungem la poarta.. acolo nu ma mai simteam ca la greva, ci direct ca o sardea....Concertu incepuse cand am ajuns noi... Au inceput IRISII in forta, au avut o groaza de invitati (Florin Chilian, Tudor Chirila, Adi Despot, Maia Morgenstain, Felicia Filip si altii). Cristi Minculescu destul de oka, nu s-a miscat pra mult, da vocea in continuare buna....

si restul povesti, dupa o pauza publicitara! Ma duc la o cafea cu verisoara, sa barfim:P

Wednesday, October 3, 2007

Friday, September 28, 2007

Probabil ca o stiti, da imi place...

Scrioare...

Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor care fac parte din generatia NOASTRA (a mea si a celorlalti care au trecut prin aceste schimbari), GENERATIA X.

Nascuti la inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca „noi nu stim nimic".
Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel,Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat „Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca. Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.
Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.

Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Spuneam misto si fain in loc de cool.
Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala..

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, „muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!"

Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri, iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i`am trimis 10000 de mailuri de „dulce".

Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine „iubeam". Noi suntem cei care inca au mai „cerut (sau li s`a cerut)prietenia", care inca roseam la cuvantul „SEX", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam.

Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea „Feriti`va de magarus".

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers...
Daca esti de`al nostru... Felicitari!

Vama Veche- Cu tine



visez....

Tuesday, September 25, 2007

Ce nu ne spun manualele de istorie...

Igiena...
Data viitoare cand va spalati pe maini si apa e un pic mai rece decat v-ati dori, comparati situatia cu modul in care se spalau englezii prin anul 1500. Nuntile aveau loc in general in luna iunie, pentru ca singura baie din an se facea in luna mai si in prima luna a verii viitorii soti inca miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja imbibat de "miresmele" transpiratiei si ca sa mascheze cat de cat mirosul neplacut, miresele purtau in brate un buchet de flori (de aici a ramas obiceiul buchetului purtat de mireasa!) ; "Cada" era, de fapt, un butoi mare, plin cu apa calda. Stapanul casei avea privilegiul de a se imbaia primul, in apa curata. In aceeasi apa urmau la spalat, rand pe rand, fiii si restul persoanelor de sex masculin din familie. Apoi venea randul femeilor si, la sfarsit, al copiilor, in ordinea descrescatoare a varstelor. In final, apa era atat de murdara, incat puteai pierde un bebelus prin ea. De atunci dateaza la britanici vorba "Nu arunca pruncul odata cu apa in care te-ai spalat". Regina Elisabeta I a Angliei a ramas celebra si prin urmatoarea declaratie, facuta cu mandrie: "Fie ca e nevoie sau nu, eu o data la trei luni ma spal !"
"Ploua cu pisici si caini"...
Casele erau acoperite cu snopi de paie sau coceni, fara scanduri dedesubt. Acoperisul casei era singurul loc in care animalele se puteau adaposti de frig. Drept pentru care cainii, pisicile si alte vietati mai mici (soareci, gandaci etc.) se cuibareau in paiele care acopereau casa. Cand ploua, paiele deveneau alunecoase si animalele cadeau uneori direct peste oameni. In acea perioada a aparut zicala "Ploua cu pisici si caini". Adapostirea animalelor in acoperis a fost si motivul pentru care s-a inventat baldachinul. Insecte sau diverse materii fecale puteau murdari asternutul la orice ora. Cineva a avut geniala idee de a intinde deasupra patului un cearsaf, pentru protectie...
Pragul...
Bogatasii isi faceau podeaua casei din dale de piatra, care deveneau alunecoase pe vreme umeda. Pentru marirea aderentei in timpul mersului, se presara prin casa pleava. Reimprospatate succesiv, straturile de pleava amestecata cu apa atingeau uneori grosimi apreciabile. La deschiderea usii de la intrare, exista pericolul ca amestecul de pleava cu apa sa curga afara din casa. Problema a fost rezolvata prin inventarea pragului.
Rosiile sunt otravitoare...
Pe vremea aceea, in fiecare bucatarie exista un cazan metalic mare, atarnat deasupra focului, pentru gatit. Carnea era destul de rara, asa ca oamenii mancau mai mult fiertura de legume. In zeama ce ramanea de seara se adaugau a doua zi apa si legumele si tot asa. Astfel, o parte din mancare ajungea sa fie veche de saptamani. Cei mai instariti mancau din vase realizate dintr-un aliaj care continea si plumb, pentru ca acesta putea fi prelucrat mai usor. Alimentele acide dizolvau plumbul, care ajungea in organism si provoca otravirea sau chiar moartea. Din aceasta cauza, rosiile au fost considerate in urmatorii 350 de ani ca fiind otravitoare.
Farfurii din coaja de paine...
Saracii mancau din niste bucati de lemn scobite, care tineau loc de farfurii. Vasele se mai faceau si din paine foarte veche, din care se scotea miezul si care rezistau cateva mese bune. Ambele variante de "farfurii" nu erau spalate niciodata dupa folosire. De aceea, se intampla des ca vasele sa faca viermi... Painea se impartea intre membrii familiei, in functie de statutul fiecaruia. Cei care munceau capatau coaja inferioara, din partea de jos a painii, restul familiei - partea din mijloc, mai mult miez - iar oaspetii primeau coaja superioara.
Priveghiul...
Pentru baut rachiu sau whisky erau folosite cesti din plumb. Combinatia alcool-plumb fiind atat de toxica incat ii scotea pe multi din uz pentru cateva zile. Chefliii gasiti intinsi pe marginea drumului erau considerati morti si pregatiti pentru inmormintare. Inainte insa de a fi ingropati li se mai dadea o sansa - erau asezati pe masa din bucatarie timp de cateva zile. Asteptind ca "mortul" sa-si revina - ceea ce se intampla de multe ori - rudele si prietenii mancau si beau in jurul mesei. Asa a aparut obiceiul priveghiului.
Salvat de clopotel...
Cei care din greseala erau ingropati de vii erau salvati de un clopotel. Teritoriul Angliei este locuit de multi, multi ani, asa ca, la inceputul secolului al XVI-lea, a inceput sa fie criza de locuri de veci. Solutia a fost scoaterea sicrielor mai vechi, depunerea osemintelor in niste depozite si refolosirea spatiului pentru un mort "proaspat". La deschiderea vechilor sicrie s-a constatat ca unul din 25 era zgariat de unghii pe interior. Dandu-si seama ca unii semeni de-ai lor au fost ingropati de vii, englezii au inventat un mecanism de salvare a celor ingropati de vii. De mana "mortului" era legata o sfoara, care, printr-o gaura in sicriu, era legata la un clopotel, montat langa mormant. Patrulele din cimitir supravegheau clopoteii. De aici vine vorba "saved by the bell" ("salvat de clopotel").

Zambeste, maine sigur va fi mai rau

Atentie, nebun la dreapta!

Am ajuns la o mareata concluzie... SUNT INCONJURATA DE NEBUNI SI DOBITOCI!!! Bine, sunt cativa prieteni si amici care nu intra in categoria asta, dar in rest... AJUTOR!
Incepand cu dobitocu care era sa dea peste mine azi-dimineata (culmea tupeului pe mine, sa trec pe trecerea de pietoni, si pe verde! Promit ca nu mai fac!!) si cu dobitocii de clientii care numa tampenii vor (inca sunt socata de faza ca tanti care vroia sa returneze o canapea de 3 locuri pt ca nu incapea maica-sa in ea.... Cat de mare o fi maica'sa?!?!?)
Si trecand prin alte nenumarate faze... Pe care nici ca nu mai vreau sa mi le aduc aminte.... Prea stupide.

A, sa nu uit, multe urari de bine lui moshulica care azi s-a asezat foarte nonsalant in ratb direct pe piciorul meu. Logic ca ala cu entorsa. II doresc un frigider plin. Pana la sfarsitul sfarsiturilor. Amin!

Monday, September 24, 2007

Visez..



Sunt asa de obosita.... Am obosit de tot si toate...
Dar de ceva nu o sa obosesc niciodata!
Nu o sa obosesc sa visez... In somn, pe strada, la munca, sub dus... Am senzatia ca asta e cel mai frumos lucru pe care il am. Puterea de a visa.
La ce visez?
La orice..
Visez la dragoste, visez la plimbari, visez la locuri pe care vreau sa le vad, la oameni pe care vreau sa ii cunosc sau i-am cunoscut sau... doar ii visez...
Visez la fluturi, la flori, la munti si la apa
Visez sa inot, sa zbor sau macar sa ma plimb.
Visez la un camp de maci, prin care sa ma plimb

Sunday, September 23, 2007

DE CE?

Intrebarea copilariei noastre. A oricui.. "DE CE?"
Inca de mici, suntem stapaniti de curiozitate. Trebuie sa stim tot, sa gasim o explicatie pentru orice..
De ce zboara fluturii? De ce cerul e albastru si nu roz? De ce simt? De ce traiesc?

Si de la ultimile intrebari, vin altele, mult mai complexe... Cine sunt eu? Cine esti tu?